sâmbătă, 1 decembrie 2012

Compunere despre un om de zăpadă - compunere descriptivă

Omul de zăpadă bucuros de iarna bogată în zăpadă

E atât de frig afară încât dacă ar fi pietre prin jur ar crăpa. Dar el se simte bine în atmosfera de congelator. Simte că trăiește, iar ochii lipsiți de culoare îi râd de bucurie. Ninge cu fulgi mari de zăpadă, care îl acoperă din cap până în picioare cu o manta albă. Și hainele îi sunt albe și sclipesc în razele timide ale soarelui, fiind țesute cu fulgi moi de nea. Îi șade bine în haine albe, de altfel sunt singurele haine pe care le are. 

Mâini nu are, dar nici nu are nevoie, căci nu mănâncă și nu bea, nici nu strânge mâna trecătorilor. Doar îi salută cu mătura din dotare, așezată pe corpul său în așa fel încât seamănă cu o mână care exprimă mereu "Salut!". Nici picioare nu are, stă direct pe solul înghețat și el la rândul lui înzepezit. Picioarele îi sunt de prisos pentru că nu merge la plimbare, nu urcă trepte și nici nu aleargă. Pironit în mijlocul zăpezii, privește fix în zarea albă și se bucură de zăpada care cade în exces.

Corpul lui este format din trei cocoloașe mari de zăpadă proaspăt ninsă. Aproape rotunzi, bulgării catifelați, formați dintr-o mulțime de fulgi de nea îngrămădiți unii în alții, îl fac să arate ca o arătare dolofană și jovială. Veselia îi este accentuată de zâmbetul mare cât rotundul capului. Gura, o simplă linie neagră, are deasupra niște ochi negri ca abanosul. Între gura care zâmbește tot timpul și ochii mici de cărbune, tronează un nas mare, un morcov portocaliu. Pe cap are un joben de metal cu două toarte, o oală găurită, care numai de cald nu-i ține. Dar lui nu-i pasă, o poartă ștrengărește, puțin pe ceafă și e foarte mândru de accesoriul învechit.

Acesta este omul de zăpadă, progenitură născută din părinți iernatici: mândra nea albă și frigul dur și nemilos al iernii. Deși arată bizar, mogâldeața albă înveselește peisajul rece și alb. Mai efemer decât un fluture, omul de zăpadă se bucură de fiecare moment de frig și de fiecare fulg de nea care cade din cerul încărcat cu nori albi. Cât timp e frig și ninge, omul de zăpadă are hrană pentru a-și întreține corpul sensibil la orice adiere de căldură.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu